Merisor (Vaccinum vitis idaea)

La fel ca si afinele, fructele de merisor sunt printre cele mai sanatoase fructe de padure. Frunzele si fructele de merisor sunt bogate in substante antiinfectioase, precum vitamina C, care le confera proprietati curative imbatabile. Fie ca sunt consumate proaspete sau uscate, sub forma de compot sau sirop, fie ca sunt administrate sub forma de infuzie, tinctura sau comprimate, fructele si frunzele de merisor sunt o mina de sanatate.

Merisorul este un mic arbust cu frunzele mereu verzi si florile de culoare alba sau rosie, care creste in zonele muntoase de la noi, in general la marginea padurii. Natura a inzestrat merisorul cu o incredibila capacitate de rezistenta la conditiile extreme. Astfel, micul arbust rezista la geruri de pana la -40 de grade si la vanturi puternice. Ca sa faca fata la vicisitudinile naturii, merisorul si-a dezvoltat, in timp, un sistem de aparare extrem de puternic, care il ajuta sa lupte impotriva aproape oricarei boli cauzate de bacterii, virusi sau fungi.
Foarte bogate in tanini (substante antibacteriene si antimicotice) si in flavonoide (substante cu efect antioxidant), frunzele merisorului sunt mereu verzi.

Recoltarea:  se face tot timpul anului (la frunze), insa efectul lor este mult mai puternic daca sunt recoltate inainte si dupa fructificare. Datorita efectului lor antibacterian, antiviral si antimicotic, frunzele de merisor sunt utile in tratarea tuturor formelor de infectii reno-urinare.

Fructele se recolteaza toamna atunci cand au culoarea rosu aprins.

Fructele de merisor: sunt asemanatoare, ca forma, afinelor, insa difera de acestea sub aspectul culorii: la inceput, de o nuanta albicioasa, ele devin treptat rosii. Se pot consuma in stare proaspata sau se pot conserva. Isi pastreaza astfel proprietatile timp de aproximativ un an, deoarece contin benzoati, substantele naturale care sunt varianta netoxica a aditivului E 211 (benzoatul de sodiu).
Timp de secole, merisorul a fost folosit profilactic in regiunile nordice, in tari precum Suedia, Finlanda sau Rusia, unde clima aspra nu permitea cresterea si, implicit, consumul altor prea multe fructe.